Eclesiastul 1:2-6
2
O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
3
Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?
4
Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
5
Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
6
Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Settings