Psalmi 104:7-15
7
dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
8
suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
9
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
10
Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
11
Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
14
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
15
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
Settings